Astăzi vom vorbi despre realitatea crudă din satele românești. Voi scrie mai puține cuvinte, dar vă voi arăta niște imagini care cu siguranță vor face ca inima să tresară. Cu toții am crescut la sat, încă mai avem bunicii acolo, dar din nefericire multe dintre localitățile dragi nouă au rămas la fel ca acum 100 de ani.
Deși se află la aproximativ 15 km de orașul Buzău și 3 km de centrul comunei Merei, satul Valea Puțului a rămas aproape pustiu. Peisajul este superb, iar drumul jalnic care străbate un deal plin de vii duce acum la o localitate fantomă. Din vechea școală se mai zăresc doar câțiva pereți, biserica este o ruină, iar dintre buruiueni se văd câteva case care stau să cadă. Eu nu am observat pe nimeni pe drum, dar după ce am străbătut ulițele prăfuite, am numărat doar 3 locuințe care mai păreau locuite.
Când am vrut să ma întorc spre casă, m-am întâlnit cu câțiva oameni care își culegeau strugurii și am stat puțin de vorbă. După aproximativ 15 minute de discuții, m-am convins de ce au plecat toți din acel sat. Nepăsarea autorităților își spune cuvântul și aici!
„Au plecat toți de aici, ce să facă în sat? Am mai rămas câțiva, nu vedeți că toate casele sunt ruină? Aici e ca în filmele alea pe care le vedeți pe la televizor. Când plouă se face noroiul până la genunchi de abia mai ieșim cu căruțele să ne facem treburile în Merei. Am mai pus noi niște moloz pe unde s-a surpat drumul și unde erau găurile mai mari. Suntem aproape de Buzău dar ne-au uitat aici, nu interesează pe nimeni de noi”, ne-a afirmat un domn la aproximativ 40 de ani, vizibil marcat de muncă și condițiile grele de trai.
