Localizare
Pentru a ajunge la destinație am urmat indicatoarele până în localitatea Vispești, de aici am continuat DJ 205 până în Văleanca-Vilănești, iar la o intersecție de drumuri sunt niște pancarte albastre care te îndrumă spre Releul de la Istrița și Chilia lui Ambrozie. Dacă aveți o mașină normală, țineți drumul până în porțiunea în care se termină asfaltul, parcați automobilul că e păcat să-l rupeți prin toate pietrele, iar de aici se poate continua pe jos, fără prea mare bătaie de cap.
Urmați cărările făcute de căruțe (probabil) și veți ajunge la obiectivele dorite. Marcaje nu sunt, sau cel puțin eu n-am văzut, dar nu este un traseu deloc greu, vă adaptați pe parcurs. În partea stângă a drumului stă cocoțată Biserica dintr-o piatră, iar locul lui Ambrozie se va zări pe o stâncă, peste dealurile din partea dreaptă.
În dreptul zonei Pietrei Șoimilor, pe un perete calcaros, măcinat de trecerea timpului și fenomene naturii, se află Chilia sihastrului Ambrozie. O cărare destul de abruptă și plină de vegetație, care îngreunează înaintarea, duce fix la baza acelei stânci, unde se află grota părintelui.
Tradiția spune că acest povârniș de calcar reprezenta un loc de refugiu pentru fetele Doamnei Neaga și ale domnitorului Constantin Brâncoveanu.
Cu mult timp înainte de a deveni chilia lui Ambrozie, ca răspuns la celebrul chestionar întocmit de Alexandru Odobescu, învățătorii P. Radu și Petru Duță formulează în 1874 următoarea informare privind istoria satului Vispești: În locul Piatra Șoimului se află pietre decăzute, săpate din neamurile de demult …pe muntele Istrița. În proiectul de campanie pentru explorațiuni arheologice în districtul Buzău, savantul Odobescu marchează acest obiectiv pentru a fi cercetat.
Sursa – https://labutoaie.ro/
Cu numele de mirean Tănase Rizea, Ambrozie s-a călugărit de tânăr, la Mânăstirea Ciolanu, de unde a plecat la schitul românesc de pe Muntele Athos. La întoarcere, a ales să se izoleze în chilia pe care şi-a săpat-o în peretele Pietrei Şoimului, amenajând de fapt o scobitură mai veche. A vieţuit 50 de ani în chilia care-i poartă numele. Cunoscător al limbilor greacă şi turcă, Ambrozie obişnuia ca la sărbători să coboare la bisericile satelor din zona Dealului Mare şi să citească din cărţile sfinte la slujbe.
A trecut la cele veşnice la 13 septembrie 1980 (la 91 de ani) şi a fost înmormântat în curtea bisericii din localitatea Breaza, Buzău.
