În partea de N-V a Bucureştilor, la marginea cartierului Giuleşti-Sârbi, pe Drumul Săbăreni, numărul 172, în Sectorul 6, se găseşte ruina Bisericii Mănăstirii Giuleşti, monument istoric de la jumătatea secolului al XVIII-lea. Cel mai vechi document istoric descoperit până acum şi care atestă existenţa mai veche a mănăstirii este Harta austriacă a Bucureştilor de la 1770.
De cum intri pe drumul de pământ, se zăresc ruinele vechii mănăstiri, alături de bisericuța nouă de lemn, câteva anexe și un indicator, care te îndeamnă să îți continui drumul.
ISTORIA LOCULUI
Mănăstirea, datorită aspectului său de fortăreaţă, în care s-au adăpostit locuitorii din împrejurimile ei de frica năvălitorilor, a fost bombardată de turci la 1814, iar după 1821 a fost părăsită cu totul, rămânând din ea până în zilele noastre doar Biserica mare-astăzi ruină. Biserica a supravieţuit mai multor cutremure mari de-a lungul vremii, ba chiar şi încercărior voite de dărâmare a celor care au încercat să fure bucăţile de cărămidă din care a fost zidită, şi toate acestea, alături de construirea căii ferate Bucureşti-Roşiori-Craiova, care trece la nici 30 m prin chiar incinta fostei mănăstiri, au slăbit foarte mult rezistenţa ei, aşa încât astăzi e în pericol de prăbuşire.
Au fost multe dorinţe şi încercări de restaurare a ei, mai ales după 1900, ultima chiar în anii regimului comunist, în perioada 1950-1970. Din nefericire, în apropierea şi în jurul acestei ruine, după 1977 şi până în 1988, au fost cărate gunoaiele Bucureştiului dărâmat la cutremur, la fosta groapă de gunoi Chiajna. După 1993, se hotărăşte învierea acestei mănăstiri. Astfel, după îndelungi eforturi, se obţine de către Arhiepiscopia Bucureştilor un perimetru de 10000 m2, în jurul ruinei Bisericii Mănăstirii Giuleşti, în vederea refacerii şi restaurării ei. În vara anului 2012 a fost înălţată o biserică de lemn în stil maramureşan, după ce mai întâi a avut loc sfinţirea locului şi temeliei acestui nou locaş de cult.
La ruina bisericii mari s-a realizat un gard împrejmuitor cu rolul de a proteja monumentul istoric de degradările antropice şi, totodată-din cauza pericolului prăbuşirii zidurilor şi a căderilor de cărămizi, mortar şi tencuială-,pentru restricţionarea accesului oamenilor. În prezent, se lucrează la obținerea avizelor și a autorizațiilor pentru începerea efectiva (execuţia) a lucrărilor de conservare-consolidare şi restaurare.
Fenomene paranormale, blesteme și povești cu fantome
Dacă istoria locului este una interesantă, notorietatea Mănăstirii Chiajna este dată în principal de legendele care o au în prim plan. Cea mai cunoscută poveste este dată de faptul că aceasta a fost atacată de otomani înainte de a fi sfințită și fără ca vreo slujbă să fi avut loc între acești pereți. Tocmai din această cauză un blestem s-a abătut asupra ruinelor mănăstirii. Localnicii sunt cei care alimentează zvonurile, unii dintre ei afirmând că au văzut fantome, umbre și tot felul de chestii ciudate. Cel mai adesea se vorbește însă despre clopotul îngropat, care bate din când în când, înghețând sângele în cei care sunt în preajmă, iar sutele de ciori care îsi fac veacul prin zonă, întâresc și mai tare aspectul horror al locului.
Blestemul clopotului
Se spune că toate blestemele ce s-au năpustit asupra mănăstirii se trag de la clopotul bisericii care, de frica otomanilor, a fost coborât din turlă şi aruncat în apa Dâmboviţei. Petra Rădoi, o femeie în vârstă, care a trăit toată viaţa în zonă, a explicat pentru TURISM ISTORIC: „Ştiu de la străbunii mei că tot satul s-a refugiat acolo când au tras otomanii. Şi, de teamă, lumea a dat jos clopotul şi l-a aruncat în Dâmboviţa. Mare păcat s-a făcut atunci!”.
Alţi oameni ai locului spun că, de fapt, clopotul a fost furat după ce a fost dat jos din turlă, nicidecum aruncat în apă. „Se zice că o familie de-aici din sat a dezgropat clopotul, care era îngropat în timpul luptelor de-atunci, l-au vândut şi s-au îmbogăţit”, spunea Dora Stoian, de 71 de ani.
Crime oribile
Reputaţia negativă a acestui loc nu s-a clădit doar pe spusele și poveștile oamenilor. În primăvara anului 1967, a fost descoperit la doar câţiva metri de zidurile mănăstirii cadavrul unui elev de doar 16 ani. Moartea a fost considerată la acea vreme suspectă, deoarece băiatul avea în buzunarele uniformei sale un bilet de tren şi două bilete de peron, ceea ce sugera că cineva l-a aşteptat în Gara de Nord. Necropsia a relevat faptul că băiatul a avut parte de o moarte violentă. Patruzeci de ani mai târziu, moartea s-a năpustit din nou peste aceste locuri. Un cetăţen elveţian, orbit de gelozie, şi-a asasinat aici fosta iubită, pe mama şi pe fostul soţ al acesteia, în urma unui plan diabolic.
Film de groază – experimentul unor studenți
Fascinaţi de legenda mănăstirii, doi studenţi de la Film au făcut, în 2008, un film despre aceasta. În video, doi studenţi la Politehnică dispar fără urmă în 1995. Peste 13 ani, un vecin găseşte o casetă cu filmările celor doi, efectuate în mare parte la Mănăstirea Chiajna cu o zi înainte de dispariţe, caseta fiind înscripţionată cu textul „Bucureşti, 13”. Scurt-metrajul a fost postat pe Youtube, iniţial fara nicio explicaţie, aşa că a fost considerat real. Ulterior s-a dovedit că era, de fapt, o ficţiune.
Puteţi urmări filmul, în trei parţi, mai jos:
Surse: Protoieria Sector 6 Capitala, Historia.