Localizare – strada Primăverii 4, Râmnicu Sărat
Complexului Brâncovenesc este un ansamblu de clădiri ctitorit de domnitorul Constantin Brâncoveanu, împreună cu unchiul său, Mihail Cantacuzino Spătarul, între anii 1690 şi 1697. Azi, complexul ( găzduiește Muzeul Municipal „Octavian Moșescu”) este format din Casa Domnească, Stăreţia mănăstirii, corpuri de chilii şi o biserică pictată în foiţă de aur de celebrul zugrav Pârvu Mutu.
Construcţia, ridicată pe locul unei biserici mai mici, a fost finalizată în 1697, în „an al optulea den domniia mării-sale [Constantin Brâncoveanu], s-au săvârşit mânăstirea care au făcut măria-sa la târgul Râmnecului…” Iniţial aici exista biserică, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, un palat, chiliile călugarilor, aliniate de-a lungul zidului de incintă ce împrejmuia complexul. Acest zid, construit din cărămidă, era prevăzut cu turnuri la mijloc şi la colţuri, la poartă (partea de nord) existând turnul – clopotniţă.
De-a lungul timpului, clădirile din componenţa Complexului, la care s-a adăugat Fosta Stăreţie (sec. XIX), au suferit modificări şi au avut diferite destinaţii. Iniţial mânăstire de călugări, după secularizare a funcţionat aici, în Fosta Stăreţie, primăria oraşului (1864 – cca. 1950), sediul diferitelor instituţii publice (1950-1978), iar din 1978 Biblioteca (până în 1990) şi Muzeul. În curte a fost o vreme cazarma pompierilor, iar în Casa Domnească a fost deschisă o şcoală gimnazială (sfârşitul sec. XIX), pentru ca în perioada comunistă să fie folosită ca sediul Judecătoriei.
În anul 1700, Constantin Brâncoveanu dă un hrisov prin care închină Mănăstirea Râmnicului Sfântului Munte Sinai. Hrisovul, conceput împreună cu boierii divanţi, include două principii care vor fi urmate de-a lungul timpului şi de ceilalţi domnitori, poate şi datorită crudului blestem cu care este întărit. În actul fundaţional, Constantin Vodă Brâncoveanu aruncă asupra urmaşilor săi, care nu vor respecta această închinare, următorul înfricoşător blestem: „Domnul Dumnezeu să-i judece la înfricoşata lui venire!“.
Primul principiu prevedea că Mănăstirea Râmnic se închină Muntelui Sinai, care va primi din venitul general două părţi. Cel de-al doilea, scuteşte mănăstirea râmniceană de toate dăjdiile, numeroase şi înrobitoare în acele vremuri, fiind investită totodată cu numeroase privilegii.
Istoria medievală a Râmnicului va fi influenţată în mod fundamental de acest aşezământ religios, călăuzindu-se după privilegiile şi prestigiul de care se bucura orice mănăstire domnească închinată Sfântului Munte. Fundaţiunea Brâncovenească a atras, la rândul său, numeroase danii din partea boierilor mari şi mici din zonă, dar a grăbit şi stabilirea definitivă a reperelor oraşului actual.
Din anul 1978, Muzeul din Râmnicu Sărat funcţionează într-o parte a Complexului Brâncovenesc (fosta mânăstire cu hramul Adormirea Maicii Domnului) din Râmnicu Sărat, iar din anul 2007 și-a mutat o parte din expoziţiile de bază în Casa Domnească din acelaşi ansamblu. În urma lucrărilor de restaurare a Complexului Brâncovenesc, finanţate din fonduri structurale, prevăzute pentru perioada 2013-2015, instituţia şi-a refăcut expoziţiile de bază, avându-se în vedere şi marcarea generozităţii donatorilor.
Sursa – Consiliul Județean Buzău