Penitenciarul Doftana a fost ridicat la ordinul regelui Carol I între 1894 și 1896 (după unele surse 1892 -1895), pe locul unei ocne, iar aici au fost închiși, pe lângă hoți și criminali, țărani care au participat la răscoala din 1907, comuniști și ulterior legionari.

Printre alții, aici au fost încarcerați: Gheorghe Apostol, Nicolae Ceaușescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Max Goldstein, Emil Bodnăraș, Corneliu Zelea Codreanu, Stefan Foriș, Alexandru Moghioroș, Gheorghe Pintilie, Grigore Preoteasa, Horia Sima, Chivu Stoica.





Construcția a fost ridicată după planurile unui arhitect belgian, fiind dotată cu instalații de apă, încălzire și electricitate, ultimele două fiind dispuse pe holuri. Totuși, aceste facilități erau folosite și pentru a pedepsi sau răsplăti comportamentul deținuților.
Denumită ,,Bastilia României”, pentru că nimeni nu ar fi reuşit vreodată să evadeze dintre aceste ziduri (localnicii spun că e o legendă faptul că nu a evadat nimeni și că dă mai bine așa), avea formă de potcoavă, cu opt secții de celule, trei luminoase și cinci întunecate, botezate cu litere de la A la H. Avea spital, curți interioare de plimbare, ateliere de croitorie și tâmplărie, beci pentru hrană, dar și o pază ștrașnică.

În anul 1929, comuniștii încarcerați la Doftana au obținut statutul de deținuți politici beneficiind de anumite privilegii, însă condițiile s-au schimbat după grevele din 1933 de la atelierele CFR Grivița și ale muncitorilor petroliști din Valea Prahovei.
Nicolae Ceaușescu a fost închis aici doi ani, pentru activism și instigare la revoltă, fiind încarcerat și în secția H, dar se spune că perioada petrecută de dictator acolo a fost doar de câteva luni, în timp ce se afla în tranzit spre alt penitenciar. Se pare că Ceaușescu nu ar fi fost deținut politic, așa cum s-a susținut pentru glorificarea sa de luptător al comunismului, ci a fost închis pentru furturi comise în Gara de Nord.
O altă sursă menționează o variantă diferită: Ceaușescu a fost închis în perioada 1936-1938 pentru propagandă comunistă și, din cauză că a furat mâncarea unui coleg de celulă bolnav, a fost bătut atât de tare, încât a rămas cu defectul de vorbire.
Părerea lui Mircea Oprean este totuși diferită, față de sursele de mai sus:
De fapt Ceaușescu nu a fost arestat, el s-a dus acolo de bunăvoie pentru că în București nu avea locuință și auzise că acolo ii ofereau și locuință și mâncare pe gratis! El, fiind înfometat, mai imprumuta mâncare și de la camarazii adăpostiți acolo și uneori era bătut pentru că nu manca tot!
Mircea Oprean, ginerele lui Nicolae Ceauşescu

În anul 1940 au avut loc două cutremure, care “au contribuit” semnificativ la prăbușirea temniței. Primul dintre ele n-a adus pagube semnificative și nu s-a luat nici o măsură pentru mutarea deținuților, însă după cel de al II-lea cel de-al doilea s-au prăbușit ziduri peste cei închiși, printre care s-a aflat și liderul comunist Ilie Pintilie, iar penitenciarul a încetat să mai funcționeze.

După 1960, Doftana a fost transformată în muzeu, de către regimul comunist, devenind loc de ceremonie pentru pionieri și un simbol de punere în valoare a suferințelor îndurate acolo de comuniști, dar cutremurul din 1977 a afectat grav structura de rezistență a clădirii și de atunci dezastrul a continuat.
În 1990 penitenciarul a fost preluat de Ministerul Culturii, care a desființat Muzeul Eroilor și a abandonat clădirea.

Se pare că apetitul omului pentru distrugere, alături de natura care și-a urmat cursul, au contribuit la peisajul horror de astăzi, iar o bucată importantă din istoria României este pe punctul de a se duce, definitiv.
Ziarele scriu că aceste ruine au fost concesionate de un celebru om de afaceri, cu 25 de milioane de euro, dar mi-e greu să cred că mai poate fi rentabil să investească cineva aici, iar localnicii spun că nimeni nu a mai trecut prin zonă, pentru a se interesa de soarta celebrei închisori.


ATENȚIE!!!!!
Accesul în perimetru este interzis. Obiectivul nu este amenajat pentru vizitare și prezintă un risc maxim de accidentare.

O parte din informații au fost preluate din Revista România Mare.