Drumul urmat, o parte din Traseul “Vulturului Ilie”
Acest traseu, marcat cu bandă roșie, atinge practic mai multe vârfuri din Masivul Penteleu, și durează în jur de 9 ore. Noi am ales să-l parcurgem doar până la Vf. Penteleu (1772m), iar ca timp ne-a luat aproximativ 3 ore de mers lejer. Gura Cernatului (650 m) – stâna Cernatului – Vf. Penteleu (1772 m).
Începem această drumeție într-o zi superbă de duminică, cu mult chef și voie bună, așa cum le stă bine exploratorilor. Am condus mașina pe drumul parțial asfaltat, din Varlaam (Gura Teghii), până aproape de cantonul silvic Cernatu, apoi am luat-o ușurel, la pas. Fiind doar două persoane și speriați de zvonurile că urșii au ieșit la plimbare, am hotărât că e mai sigur pentru noi să parcurgem prima parte a traseului pe drumul forestier, dar puteți urma și poteca turistică (mai scurtă) încă de la început (bandă roșie), oricum cele două se intersectează. N-am mers prea mult, iar frica noastră s-a adeverit: o mulțime de urme, lăsate de martinei, de toate mărimile și foarte recente. Mistreții deja nu i-am mai luat în calcul, este ceva obișnuit.
Din fericire, odată cu urcarea în altitudine, n-am mai întâlnit nici o amprentă, iar totul a decurs firesc, cum era planificat. Am mai zărit o veveriță, câteva păsărele și chiar mergeam liniștiți, până au venit băieții cu motocicletele, lăsând urme de praf, prin pădurea care a început să fie tăiată, la modul ăla grav.
Am ajuns și la stâna Cernatu, care se pare că a fost părăsită, iar de aici, în aproximativ o oră am reușit să pășim pe ”acoperișul Buzăului”, la 1772 de metri. Ne-au lăsat și motocicliștii în pace (vezi video) și ne-am întins pe iarbă, pentru a ne relaxa și a ne bucura de frumusețea naturii.
Dintr-o dată, în vale se aude un zgomot ciudat: o ursoaică cu puii ei, fugea speriată, probabil de haosul produs de motoare cu puțin timp în urmă. Pur și simplu am rămas mască, n-am mai ținut cont că eram în pericol, mai ales că mama practic voia să își apare copiii. Am stat și noi în liniște, pitiți, femela ne-a văzut, dar am avut noroc că și-a urmat cursul, îndrumându-și grijule micuțele ghemotoace, care ziceai că sunt niște plușuri umblătoare. Un adevărat spectacol, nu credeam că o să am norocul vreodată să iau parte la așa ceva.
Am luat-o ușor la vale, de data aceasta pe poteca marcată cu bandă roșie, cu moralul până la cer, bucuroși că MAMA NATURĂ ne-a lăsat să luăm parte la un asemenea spectacol. Timpul a trecut pe nesimțite, am mai tras câte o poză, până am ajuns la drumul pe care este cantonul silvic Cernatu.
Când am sărit malul, din pădurea deasă, o altă surpriză: un ursuleț stătea în mijlocul străzii, la doi pași de noi, se scărpina și se uita mirat. N-am mai apucat să zic decât “Fugi, că sigur e și mă-sa prin preajmă!” și am luat-o la sănătoasa, până am considerat că suntem destul de departe de pericol. Habar n-am dacă mama ghemotocului de blană a venit apoi, dar după o discuție cu un cunoscător al locurilor, acolo chiar își face veacul o ursoaică cu pui. Din acel motiv erau și atâtea urme când am urcat noi.
Ce să zic, de data asta eu n-am pățit nimic, am reușit să mă bucur de această ieșire, așa cum am planificat, plus că am primit și un bonus. Nu plecați în drumeție fără echipament corespunzător, luați-vă toate măsurile de siguranță și încercați să evitați, pe cât posibil, întâlnirile cu fiarele pădurii. Ați văzut că până și la Sărata Monteoru au fost relocați urși, iar în zonele de munte, unde chiar le este locul, o drumeție se poate transforma în tragedie. Ursoaicele au fătat, sunt mai periculoase acum și o mamă “se transformă” când simte că puii ei sunt în pericol. Până la urmă noi practic ne plimbăm prin curtea lor, așa că… MARE ATENȚIE!
Din ce am citit și din poveștile unor cunoscători, se pare că urșii sunt de cele mai multe ori atrași de petarde, zgomotul produs stârnindu-le curiozitatea. Se recomandă un spray special, care să zicem că vă mai dă o șansă, dar indicat este să faceți mult zgomot, pe tot traseul, pentru a nu avea parte de o “ÎNTÂLNIRE DE GRADUL ZERO”. Toate cele bune! RESPECTAȚI NATURA!