- GPS: N45.154056, E26.692585
- Adresa: sat Ciobănoaia, comuna Merei, judeţul Buzău
- Indicații de orientare: Accesul se face de pe DJ 205 (la graniţa dintre localităţile Ciobănoaia şi Zoreşti) pe drumul comunal special amenajat – 2 km. Vă puteți orienta și după troițele ridicate pe marginea drumului, care vă îndrumă direct spre poarta schitului.
Istoria lăcașului de cult nu este cunoscută cu exactitate. Eu am reușit să adun câteva variante, pe care o să vi le prezint și dumneavoastră. De-a lungul timpului, specialiștii au căutat să identifice cu exactitate anul și motivul pentru care a fost construit acest schit.
Schitul Ciobănoaia este o ctitorie domnească, aparținând doamnei Chiajna, soția voievodului Mircea Ciobanu, domn al Tării Românesti între anii 1545-1559. După numele pe care domnitorul îl avea ,,Mircea’’, doamna Chiajna era cunoscută în cronici și sub numele de ,,Mircioaia’’, iar după porecla avută de domnitor ,,Ciobanu’’, unii au poreclit-o și pe ea ,,Ciobănoaia’’.
Istoricul Bazil Iorgulescu, povestește în cartea sa, “Dicționarul geografic, statistic, economic și istoric al județului Buzău“, despre Ciobanoaia că era un vechi schit din lemn, de pe Valea Ciobănoaiei.
Există o atestare din secolele XVI-lea și XIX-lea care amintesc existența a cinci asezaminte monahale, dintre care doar două au mai ramas: Schitul Ciobănoaia și Schitul Sfantul Ilie – Saseni. Această teorie este combătută de Nicolae Stoicescu care avea convingerea că schitul nostru nu datează din secolul XVI-lea, iar aceasta ar fi fost fosta biserică a Schitului Apșoara, ctitorită inainte de 1700, din lemn, de către boierul Dragomir Bencescu, căpitan de Dorobanți și de soția sa Stana, pe moșia lor de lânga satele Zorești și Săsenii Noi. Dupa constructie schitul ar fi fost daruit ca metoc (clădire care aparține unei mănăstiri și ține loc de găzduire), spre ajutorare Schitului Ciolanu (refăcut în 1767 de către Cuviosul Parinte Vasile de la Poiana Marului) .
Icoanele foarte vechi, au fost acoperite în anii de după Primul Razboi Mondial, cu aceste chipuri de către un zugrav sătean, fără pregătire în arta picturii. Corpul principal al bisericii, cel din bârne, este partea veche a lăcașului, datând dinainte de anul 1700. Întreaga formă a bisericii a fost refacută, traditia interferându-se cu modernismul. Oricum, în anii 1913-1935, biserica a pierdut multe elemente decorative (bogate cioplituri și crestături, profile ingenios dăltuite, chenare cu motive semicirculare, roze, nori etc). În pronaosul bisericii, la locul obișnuit de îngropare al ctitorilor, se află un mormânt îngust, al cărui piatră are urmatoarea inscriptie:
,,Sub această piatră odihnesc oasele robului lui Dumnezeu Dragomir Capitanul Bancescu si ale jupânesei dumnealui, Stana și s-a pristăvit jupâneasa dumnealui la septembrie 20, leat 7213 (=1744), iar dumnealui s-a pristavit la mai 20, leat 7220 (=1752).
În anii 2007-2008, la Schitul Ciobănoaia, a fost zidit un nou lăcaş de cult – paraclisul cu hramul „Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi”. Tot aici, în ultimii ani s-au construit multe anexe, iar vechiul schit din lemn capătă o nouă formă, un veritabil lăcaș de cult, din ce în ce mai vizitat de turiști.
Tot ce am adunat în aceste rânduri, sunt scrieri găsite în mediul on-line, fără a consulta documente din arhive, sau alte surse oficiale. La momentul vizitei, în curtea schitului se muncea cu spor și nu am vrut să deranjez pe cineva cu întrebările mele. Voi reveni cu un material mai amplu si mai documentat.
Surse: Travellerinromania, ortodoxnews