Complexul muzeistic Borzești este situat pe DN 11A Adjud – Onești și este foarte vizibil din șosea. Acesta cuprinde “Muzeul de Cultură și Artă Religioasă” și “Biserica din Borzești”, ridicată de domnitorul Ștefan cel Mare, în memoria prietenului său, pe locul celebrului stejar, după cum spune legenda.
Încă de la intrarea în curtea complexului, pe partea dreaptă suntem întâmpinați de statuia lui Ștefan cel Mare. Celebrul domnitor privește mândru și ne deschide drumul către intrarea în muzeul aflat la câțiva metri distanță. Acesta a fost fãurit în 1994 și a transformat clădirea care adăpostea vechea școală (1838) , într-un monument de cultură și istorie.
Exponate de o mare importanță aduc mãrturie pentru Borzești, un loc al libertãții de afirmare culturalã și identitarã. Printre cele 217 obiecte de patrimoniu aparținând secolelor XVII-XX, se pot număra icoane, obiecte de cult si cărți vechi religioase.
Noi am fost pe 30 decembrie și era aproximativ ora 16:00, deci cu 30 de minute peste terminarea programului. Chiar dacă doamna de acolo a fost dispusă să mai întărzie și să ne prezinte incinta muzeului, am apreciat amabilitatea, dar am insistat să plece liniștită acasă și vom reveni cu altă ocazie.
Înaintăm pe alee, urcăm treptele și ajungem la “Biserica din Borzești”, construită intr-un an, trei luni si trei zile, mai exact în perioada 9 iulie 1493 si 12 octombrie 1494.
Se spune ca este singura biserică ridicată de Sfantul Stefan nu pentru a comemora o victorie, ci în amintirea prietenului sau.
Din 1494, pisania asezată la dreapta intrării în biserică mentionează că Ștefan cel Mare si fiul lui, Alexandru, au zidit acest hram “Adormirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu”. În 1495, Ștefan cel Mare dăruieste Bisericii din Borzești un Tetraevanghel (aflat astazi la Muntele Atos).
Având forma binecunoscută a bisericilor din vremea lui Ștefan cel Mare, este o constructie maiestuoasă, din piatră de râu și cărămidă. La inaugurare, lăcașul de cult nu a fost pictat, nici în interior și nici in exterior.
Peste ani, zidurile clădirii au suferit mai multe distrugeri: incendii, cutremure, etc. Cea mai importantă restaurare a avut loc în secolul XVIII, cand i s-a adaugat un zid-catapeteasmă, care a fost si pictat. În perioada 1993-1994, s-au efectuat lucrări de restaurare, cu prilejul împlinirii a 500 de ani de la întemeiere, și tot atunci, Ștefan cel Mare a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română. În anul 2005 s-au încheiat lucrările de pictură interioară murală în tehnica fresca, realizate de pictorul Grigore Popescu.
În acest moment, biserica este pictată în totalitate și are o pictură deosebită. După cum spuneam mai sus, noi am ajuns destul de târziu, iar ușile erau închise. Cu altă ocazie, vom reveni și poate reușim să surprindem și câteva imagini cu icoanele și pictura.
Legenda “Stejarul din Borzești”
Legenda evocă un moment din copilăria lui Ștefan cel Mare, pe care a petrecut-o în împrejurimile Borzeștilor. Se vorbește despre un stejar imens, în jurul căruia Ștefăniță și prietenii săi se jucau și închipuiau un atac al dușmanilor. Din nefericire, realitatea a înlocuit imaginația copiilor, iar Mitruț, amicul său, care era atârnat de ramurile copacului a fost ucis de săgeata unui han tătar.
Stefaniță și-a jurat ca il va razbuna pe Mitruț cu mana lui, iar dacă hanul va trăi până va creste el mare, o să l spânzure de stejarul din Borzesti. Timpul a trecut și ștefan a ajuns domnitor iar prima grijă a fost să cumințească hoardele tătare care faceau atata rău țării. Și ieșind biruitor, Ștefan l-a judecat pe hanul tătar, acelasi care l-a omorat pe Mitruț sub stejarul din Borzesti, si l-a spanzurat de ramurile acestuia.
Se spune că altarul bisericii a fost ridicat exact peste rădacina stejarului din poveste și exact în fața altarului, afară din biserică, din lemnul stejarului a fost construită clopotnița. Acum, aceasta are în interior un copac găurit, care nu știu de unde provine.
Legendele istorice “Stejarul din Borzesti”, “Sabia de foc”- Al. Mitru, ca și documentele istorice, precizează că moșiile Borzesti, Negoiesti, Radeana, Patrascani si Onesti s-au aflat în stăpânirea lui Ștefan cel Mare.
În 1844, Vasile Alecsandri (tatal poetului) cumpara mosiile Borzesti si Pătrășcani, iar în 1877, poetul V. Alecsandri dăruiește moșia Borzești fiicei sale, Maria Bogdan, înmormântată aici.
În aceste meleaguri sunt destul de multe legende și monumente, dedicate în memoria lui Ștefan cel Mare. Acestea ne dovedesc că domnitorul a străbătut aceste meleaguri, iar localnicii sunt mândri de istoria locului. Cu siguranță voi reveni în zonă și ne vom bucura împreună de minunatele daruri oferite de Dumnezeu.