Așa cum v-am obișnuit până acum, am vizitat și am promovat foarte multe obiective turistice din Buzău, dar cum aparatele foto merg cu mine, peste tot, am considerat că nu se supără nimeni dacă vă mai prezint anumite locuri interesante, din fascinanta noastră țară. De data aceasta, împins de legendele despre Iulia Hașdeu, am poposit câteva ore în Cimitirul Bellu din București, iar aici am avut parte de o super experiență.
Poate că vi se pare macabru că am ajuns să mă duc printre morminte, dar acest loc plin de povești, practic este un muzeu un aer liber și dacă stai să te documentezi puțin, o scurtă plimbare poate face mai mult decât orele de istorie din timpul școlii.
Situat în Piața Eroilor Revoluției, la intersecția Șoselelor Olteniței, Giurgiului, Viilor și Căii Șerban Vodă, a fost inaugurat la mijlocul sec.al XIX-lea, iar numele a fost dat de baronul Barbu Bellu, care, a donat municipalității terenul pe care se află cimitirul, peste 20 de hectare. Aici sunt inhumate cele mai multe personalități ale ultimelor secole, iar multe dintre locurile de veci sunt adevărate opere de artă, construite de unii dintre cei mai mari sculptori și arhitecți ai vremii.
Încă de la intrare, sunteți întâmpinați de o hartă (indicatoare) și credeți-mă și așa este destul de greu să țineți evidența și să admirați atâtea statuete impunătoare, capele superbe și morminte falnice. Politicieni, artiști, scriitori, sportivi și persoane publice sunt la fiecare pas, iar fiecare din cele peste 300 de monumente istorice ascunde câte o poveste. Nu voi avea cum să vă prezint tot ce am găsit eu aici, dar voi încerca să detaliez cât mai pe scurt, pentru că nici nu vreau să vă plictisesc.
CLICK AICI PENTRU HARTA INTERACTIVĂ!
Cavoul familiei Hașdeu
Așa cum spuneam mai sus, acesta este principalul motiv pentru care am ales să vizitez acest loc, împins de multitudinea de legende pe care le-am auzit, în urma vizitei Castelului Iulia Hașdeu din Câmpina. “Castelul Magului” sau „Templul Spiritist de la poalele Carpaţilor”, alături de cavoul familiei Hașdeu, sunt unicele temple spiritiste din lume.
Se spune că treptele care coboară în cavoul Iuliei Hașdeu sunt acordate pentru o melodie specifică, iar aceasta răsună în mormânt, la fiecare pas al vizitatorului. Deasupra templului ei tronează doi sfincși care poartă în spate un glob ce marchează locurile cu însemnătate pentru ea: Paris, București și Roma. Cărțile ei preferate sunt sculptate în piatră, iar ceasul din mijlocul templului este blocat la ora la care și-a pierdut viața: 1:30. Pe templu stă scris: „Mai ședi puțin” și mai apar o mulțime de simboluri și texte, interpretate diferit de multe persoane.
Acum, ușile cavoului sunt legate cu lanțuri groase și este imposibilă pătrunderea, oricum nu știu câte chestii mai sunt intacte acolo. Locul a fost abandonat mult timp și “binevoitorii” și au făcut de cap. Au fost furate de aici bustul lui Iisus, William Shakespeare și Victor Hugo (care împreună reprezentau trinitatea), oglinda de Murano, ba chiar și parte din craniul Iuliei Hașdeu. Mai multe detalii puteti citi de AICI!
Aleea Scriitorilor
Aleea Scriitorilor e locul unde își găsesc somnul de veci cei mai mari scriitori ai literaturii române. O mulțime de nume “grele”, sunt scrijelite pe monumentele de aici, dar cel mai important și vizitat, cred că este mormântul lui Mihai Eminescu.
După cum se vede în imagini, e plin de flori și candele recent aprinse, iar când eram prin clasele primare, profesorii chiar organizau excursii, pentru a le prezenta elevilor, locul unde se odihnește marele poet national. Bine, se zice că Eminescu nu este înmormântat aici, dar trecem peste, mereu există diferite legende.
Pe aceeși alee se află Nichita Stănescu, Marin Preda, George Călinescu, George Coșbuc, Mihail Sadoveanu, Ion Luca Caragiale, Eugen Barbu, Nicolae Labiș, Liviu Rebreanu etc., dar și contemporani, precum Adrian Păunescu. În stânga aleii, se află și o parcelă a Academiei Române, dar acum, ne vom opri puțin la un monument măreț, care are o poveste aparte.
Monumentul Sophia Mavrodin
Lângă Aleea Scriitorilor, se află de un monument înalt care întruchipează o femeie tânără ce stă pe o stâncă. Se spune că Sophia Mavrodin, care a trăit pe la sfârșitul secolului al 19-lea, a fost una dintre primele alpiniste române, și-a găsit sfârșitul în timpul unei escaladări. Aceasta a dat peste un cuib al unui vultur, care s-a speriat de prezența ei și a atacat-o, provocându-i fatala cădere în gol. Povestea spune că, tatăl ei, un avocat bogat, a dispus cioplirea acestei stânci și transportarea sa la mormânt, unde poate fi văzută și astăzi.
Monumentul Poroineanu
Sculptura a fost făcută de maestrul italian Raffaello Romanelli, artist originar din Florența. În spatele monumentului se aflau 12 șerpi din bronz, din care a mai rămas doar unul, simbol al bârfelor care umblă nestingherite prin lume.
Legenda spune că bărbatul îngenuncheat de lângă catafalc, Constantin Poroineanu, ar fi mers în tinerețe să studieze la Paris, unde ar fi avut o relație cu o franțuzoaică, deși era căsătorit și avea un băiat pe nume Sergiu. În urma acestei idile, s-a născut o fată care a rămas alături de mama ei la Paris, în timp ce tatăl s-a întors în țară. Peste ani, Sergiu s-a dus și el să studieze la Paris și, la fel ca tatăl său, a întâlnit o superbă franțuzoaică de care se îndrăgostește și pe care o ia de nevastă. Revenind în țară, cei doi află că sunt frați vitregi. Pentru că nu au putut suporta durerea acestei vești, cei doi s-au sinucis și fost urmați în mormânt de tatăl îndurerat.
Oriunde de uiți, parcă fiecare nume îți sună cunoscut, iar dacă mergi pe Aleea Artiștilor, dai de celebrități în toate direcțiile. Anda Călugăreanu, Ion Besoiu, Gheorghe Dinică, Florian Pittiș, Amza Pelea, Adrian Pintea, Laura Stoica, Marin Moraru, etc.
Veți vedea adevărate mausolee, unele mai impunătoare decât celelalte, de o complexitate impresionantă. Veți rămâne surprinși și de faptul cum nume cu adevărat mari, sunt inhumate într-un loc minuscul, parcă prea mic pentru “valoarea” celui care care își duce somnul de veci acolo.
Am rămas cu gura cascată de multe ori și m-a luat valul, dar am încercat să ma comport cât se poate de decent, totuși aici este un cimitir, iar comportamentul trebuie să fie unul adecvat. Eu am nimerit și într-o zi de sâmbătă, era o sărbătoare de pomenire a celor morți, iar zona se prezenta ca un adevărat furnicar. Poate că oamenii s-au învățat cu vizitatorii, dar trebuie păstrată liniștea și bunul simț față de persoanele care vin aici să se reculeagă la mormintele celor dragi.
După cum spuneam mai sus, acest loc este un muzeu în aer liber și nu ne-ar ajunge câteva zile să povestim despre fiecare monument important, în parte, și cum nici eu nu sunt specialist, sunt doar un biet culegător de informații și explorator, o să vă las pe dumneavoastră să vă descoperiți multitudinea de legende și de monumente care sunt “îngrămădite” în câteva hectare de pământ. Închei acest articol, sper că v-am captat puțin atenția și ați aflat lucruri interesente, cât “despre morți numai de bine!”.
Surse: Vice, Libertatea, danaparaschiv.